27/10/2026
RIP Ruxandra Ivăncescu, draga noastră profesoară.
Ruxandra Ivăncescu - prozatoare, romancier cu darul povestirii și fin eseist, conferențiar universitar la Facultatea de Litere, Departamentul de Literatură și Studii culturale, a plecat astăzi dintre noi, mult prea devreme.
Absolventă a Liceului Unirea din Brașov și a Facultății de Filologie (secția română-engleză) a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1986). Cu o pasiune inspirată de cursurile de etnologie și folclor și cercetările de teren ale profesorilor clujeni Nicolae Bot și Ioan Șeulean, cu darul ei de mare povestitoare, de minte creativă, a scris o teză de doctorat susținută în 2003 la universitatea clujeană despre cel mai mare dar al umanității: arta și salvarea prin povestire.
A debutat publicistic în revista studențească „Echinox” din Cluj (1984) și a colaborat de-a lungul anilor la revistele „Echinox”, „Astra”, „Vatra”, „Interval”, publicând eseuri, studii critice și cronici literare, în care un interes de cercetare mereu vizibil a fost cel legat de structurile antropologice, mitico-ritualice ale societății și omului. A publicat volumele de critică literară, eseuri și studii etnologice: O nouă viziune asupra prozei contemporane, Paralela 45, 1999, Ștefan Agopian, monografie, Aula, 2000. Paradisul povestirii – memorie și realitate trăită în povestirea tradițională (Paralela 45, 2004). A coordonat volumul de proză al studenților de la masteratul de Inovare culturală Imperiul Phantasia: antologie de proză fantastică (Editura Universității Transilvania, 2017).
Ca scriitoare, a urmat metanarativ traseele descoperitorilor, a documentat romane și metaficțiuni eroice, de aventură a cunoașterii, de recuperare a unor istorii fascinante în volumele Marañon sau Adevărata istorie a descoperirii Lumii Noi (Cartea Românească, 2008), Ochiul dragonului (Tracus Arte, 2013), Cavalerii doamnei în negru, Ochiul dragonului (vol. I-II, Tracus Arte, 2017).
Străbătând teritorii culturale vaste, a ținut cursurile de Folclor și etnologie la studenții de anul I, cursuri de literatură română interbelică și contemporană, cursuri de Antropologie culturală, dar și cursuri de Scriere creativă. Călătoriile mentale, imaginare prin lumi fantastice nu i-au fost străine, precum nici cele cu geografii reale.
Credea că „lumea cu dor” nu se salva decât prin explorare și prin repovestire. Să-i fie ușoară intrarea în „lumea cea fără de dor”!
