27/01/2026
Bogdan Tănase
“Când, la 15 ani, refuză să își lase mama singură și se urcă cu ea în trenul deportării la Auschwitz, deși avea posibilitatea să rămână în ghetoul din Terezin, Zuzana Růžičková era deja o tânără speranță confirmată a pianului & muzicii clasice din Cehia, cu o clară apetență pentru muzica barocă, și, evident, Bach. Avea un mic neajuns muzical: nu putea interpreta nicio partitură pe dinafară, își spunea că e incapabilă să memoreze notele. "Cum vei proceda în concerte, dacă nu ai partitura?" o întreba preocupată mama. "Nu vă îngrijorați prea mult, i-a răspuns profesoara Zuzanei, o să vedeți, cu timpul va avea memoria muzicii." Și așa a și fost. Supraviețuitoare a infernului Holocaustului, va ajunge una dintre cele mai mari interprete de muzică barocă din lume, o maestră a clavecinului. A memoriei.
În acea iarnă groaznică din 1943, Zuzana urcă în tren cu mică bucată de hărtie pe care transcrie un fragment din Bach. "Un talisman" al supraviețuirii, cm îi va declara scriitoarei și jurnalistei Wendy Holden, venită în anul 2017 la Praga să scrie o carte, "O sută de miracole", despre această supraviețuitoare a trei lagăre și mare muziciană. În biroul muzicienei de nouazeci de ani, scriitoarea observă, lângă fotografoa părinților, o alta a unui tânăr "frumos ca o viziune".
Așa îi află povestea lui Alfred (Freddy) Hirsch, sportivul și profesorul care a adus un strop de lumină copiilor din ghetourile evreiești din Cehia și în lagărele morții de la Auschwitz-Birkenau. O figură cu totul luminoasă, într-o lume care a vrut să-i șteargă amintirea de două ori: de naziști, ca evreu în Holocaust, ori de către regimul comunist ulterior, ori de homofobi, acuzat de lașitate și de colaboraționism, acuzații care pentru martorii supraviețuitori, copii și adulți, au reprezentat o trădare greu de suportat.
E foarte cutremurătoare istoria acestui destin frânt pe care Wendy Holden o reconstituie cu mare minuție documentaristică în romanul "Profesorul de la Auschwitz", apărut în 2025, și acum și în traducere românească de Anca Dumitru la Humanitas Fiction. Un docu-fiction în care fibrele narative ies cu mult din pământul clasic al reconstituirii istorice în aerul luminos al unui chip al moralității, memoriei și bunătății. Mâine seară, miercuri, de la 19, la Humanitas Cișmigiu, împreună cu doamnele Felicia Waldman, Gabriela Avram și Denisa Comănescu vom vorbi mai mult despre aceste exemple de umanitate care aduc neobosit speranță.
Până atunci, astăzi, de Ziua internațională a comemorării victimelor Holocaustului, reamintirea acestor nume ne spune încă o dată povestea unui imperativ narativ, mult mai puternic și mai actual decât, poate, ne putem acum imagina ori spera. Chipurile bunătății, într-o lume tot mai închisă, transcrise pe hârtia neuitării ca muzica compusă literar de aceste minunate, miraculoase doamne ale Memoriei. ♡”
