18/05/2026
Conferință și lansare de carte
Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București, în colaborare cu Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, vă invită luni, 25 mai, la ora 18:00 în Aula Magna a Facultății, la conferința
„Conflictul latent dintre Biserică și Știință”
Vor participa pr. prof. Wilhelm Dancă, Vicepreședinte al Academiei Române, și prof. Dan Cautis, cercetător independent și profesor invitat la Universitățile Georgetown (SUA) și București.
În continuarea conferinței susținute de dl. prof. Dan Cautis și moderată de acad. Wilhelm Dancă, va fi prezentat volumul The Triumph of Newtonian Science. Mechanistic Metaphysics, Positivism and the Fragmentation of Truth, al doilea din trilogia „The Unity of Truth” („Unitatea adevărului”), care își propune regăsirea (și reconstruirea) unității dintre știință, filosofie și teologie prin studiul evoluției acestora de-a lungul istoriei. Primul volum al trilogiei este The Philosophical and Theological Roots of Modern Science (Editura ARCB, 2023), apărut și în limba română în 2025, la aceeași editură, cu titlul Rădăcinile filozofice și teologice ale științei moderne.
La finalul conferinței va avea loc o sesiune de întrebări și răspunsuri, urmată de autografe.
Conflictul Latent dintre Biserică și Știință
(rezumat)
De mai bine de un secol, a devenit aproape un loc comun să se afirme că vechiul conflict dintre știință și religie a fost depășit. Narațiunea este bine cunoscută: știința investighează faptele despre lumea naturală, în timp ce religia se ocupă de întrebările despre sens și valori. Odată ce domeniile lor au fost separate în mod corespunzător, conflictul ar fi dispărut.
Dar chiar a dispărut?
Această conferință pornește de la o ipoteză diferită: conflictul dintre știință și Biserică nu a dispărut — el a devenit latent. Dispariția confruntărilor explicite ar putea ascunde o transformare mai profundă a fundamentelor cunoașterii.
Începând cu secolul al XVII-lea, mari schimbări filosofice asociate cu gânditori precum René Descartes, David Hume și Immanuel Kant au deplasat treptat către subiectivism, metafizica realistă clasică, care oferise odinioară cadrul intelectual comun pentru știință, filosofie și teologie. În secolele următoare, ascensiunea pozitivismului și a scientismului a încurajat și mai mult opinia conform căreia cunoașterea științifică trebuie să funcționeze independent de întrebările metafizice despre realitate, cauzalitate și explicație ultimă.
Rezultatul a fost o fragmentare subtilă, dar profundă a adevărului. Acest aspect incomplet al științei – care avansează prin modele predictive extrem de puternice fără a aborda ontologia a ceea ce aceste modele descriu – poartă numele de instrumentalism și este folosit intens în mecanica cuantică. Pe de altă parte, filosofia analizează frecvent concepte desprinse de practica științifică. Datorită fragmentării, teologia vorbește tot mai des în termeni simbolici sau existențiali care par deconectați de lumea naturală descrisă de știință.
Această conferință pune o întrebare provocatoare, dar din ce în ce mai inevitabilă: a fost pacea aparentă dintre știință și religie obținută cu prețul abandonării unei înțelegeri comune a realității?
Participanții sunt invitați să examineze rădăcinile istorice ale acestei transformări și să mediteze asupra câtorva interogative importante:
- viitoarea relație dintre știință, filosofie și teologie necesită mai mult decât o simplă coexistență pașnică – poate chiar o reconsiderare a fundamentelor metafizice ale cunoașterii?
- este pacea aparentă dintre știință și religie o soluție reală sau doar un armistițiu provizoriu?
- un cadru metafizic reînnoit ar putea oare să permită științei, filosofiei și teologiei să se refere din nou la aceeași realitate, prin recuperarea unității adevărului?
