05/06/2026
Nicolae Iorga
Născut 5 iunie 1871 Botoșani, România
Decedat 27 noiembrie 1940 (69 de ani) Strejnicu, România
Înmormântat Cimitirul Bellu
Cauza decesului - omucidere (rană prin împușcare)
Părinți Zulnia Iorga
Căsătorit cu Maria Tasu (1890-1900, divorțat)
Ecaterina (Catinca) Bogdan
Număr de copii 6
Copii - Petru, Elena, Maria, Florica (1898–1954), Mircea (1902–1966), Adriana (1904-1912), Liliana (1910-1985), Alina (1916-1979), Magdalina (1905-1993), Ștefan (1906–1975), Valentin–Nicolae (1912–1977)
Cetățenie Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Regatul României
Religie Biserica Ortodoxă Română
lingvist, geopolitolog, poet, istoric al Europei de Est, istoric, filozof,
istoric literar, dramaturg, critic literar, jurnalist,orientalist, biograf,
scriitor de literatură pentru copii, filolog clasicist, traducător, cadru didactic universitar, scriitor,editor.
Limbi vorbite - limba germană, limba franceză, limba română. Președintele Adunării Deputaților
În funcție - 9 decembrie 1919 – 26 martie 1920
Monarh Ferdinand I al României
Precedat de Gheorghe Mironescu
Succedat de Alexandru Vaida-Voievod
Prim-ministrul României
În funcție -19 aprilie 1931 – 6 iunie 1932
Precedat de Gheorghe Mironescu
Succedat de Alexandru Vaida-Voievod
Președintele Consiliului de Miniștri
În funcție
18 aprilie 1931 – 31 mai 1932
Președintele Senatului României
În funcție
9 iunie 1939 – 13 iunie 1939
Membru al Consiliului de Coroană al României
În funcție
30 martie 1938 – 5 septembrie 1940
Premii Legiunea de onoare
doctorat honoris causa de l'université de Lyon -(1923)
doctorat honoris causa de l'université de Strasbourg[*] (1925)
doctorat honoris causa de l'université de Paris[*] (1931)
doctorat honoris causa de l'université d'Alger[*] (1939)
doctor honoris causa Univerzity Komenského v Bratislave[*] (3 martie 1932)
Partid politic PN-D, FRN, PN
Ideologie conservatorism naționalist
conservatorism social
Agrarianism
naționalism etnic
naționalism românesc
Alma mater Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Universitatea Leipzig
Universitatea Humboldt din Berlin
École pratique des hautes études
Activitate
Domeniu istorie
politica
scriere creativă și profesională
critică literară
literatură memorialistică
poezie
Organizații Academia Sârbă de Științe și Arte
Academia Română
Societatea Științifică Liov
Academia Regală Suedeză de Litere, Istorie și Antichități
Academia de Inscripții și Litere
Accademia Nazionale dei Lincei
Membru titular al Academiei Române
După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma magna cm laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
A fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural.
În paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.
A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidului Național Român.
S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comando legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
