01/02/2026
Luna începe prost, cu o schimbare de paradigmă, anunțată de ministra mediului. Schimbare de paradigmă în modul de abordare al problemei zonelor de protecție strictă pentru biodiversitate. Propunerea este ca aceste zone să fie declarate nu de sus ci prin implicarea comunităților locale, care trebuie să fie convinse de inportanța biodiversității și de necesitatea protejării ei.
Totul vine d**a un an destul de agitat, în care un proiect al Ministerului mediului, derulat prin PNRR, acela de desemnare a unor zone de protecție strictă, în concordanță cu obiectivele europene pe care statul român și le-a asumat, este pe cale să eșueze lamentabil – exact din vina ministerului.
Istoria pe scurt este asta – proiectul a fost castigat de o firmă care a participat și la alte proiecte similare, firmă care s-a străduit și a alcătuit o echipă de experți la nivel național, experți care au analizat situația habitatelor din zone protejate deja sau nu și în final s-a venit cu o serie de propuneri.
Insă, ministerul a uitat că trebuie să mai și comunice cu autoritățile locale și a lăsat totul pe umerii firmei. Iar oamenii de acolo au avut parte de experiențe extrem de neplăcute în discuțiile pe care le-au avut cu autoritățile locale și reprezentanți ai comunităților, care de cele mai multe ori s-au arătat total necomunicativi și uneori au respins în bloc propunerile, protestând la nivel de partid sau prin cabale oculte.
Motivul? Unul ar fi ca la declararea siturilor Natura 2000, implementarea rețelei la nivel național nu s-a făcut cu acordul comunităților și cu explicarea clară a ceea ce înseamnă această rețea. Un al doilea motiv ar fi acela că de foarte multe ori ministerul mediului nu a reușit să se achite de obligația de a acorda compensații posesorilor de păduri sau de terenuri care intrau în componența ariilor protejate. Si, nu în ultimul rând, alt motiv este acela că de cele mai multe ori oamenii nu înțeleg rostul protecției mediului. Ințeleg natura ca ceva care trebuie exploatat, de unde poți scoate profit imediat. Iar o mentalitate arhaică de genul omul este stăpânul naturii prin grație divină și ca uramre este dator să facă ce vrea, s-a completat în mod cu totul nefericit cu educația comunistă a bunului întregului popor. Că, dacă tot e bunul tuturor, atunci de ce să protejăm? Iar vre-o doi primari, unul din zona Corbu - Vadu și altul din Mangalia, intervievați în legătură cu proiectele lor fantasmagorice și complet ilegale care efectiv au distrus habitate naturale, au declarat nonșalant în fața reporterilor că dacă putem să obținem profit, de ce să protejăm? Si, din păcate, aceasta este concepția generală, promovată de o serie de formatori d eopinie publică, respectați și ascultați/vizionați zi de zi.
Nu mai vorbim de modul în care miniștrii ai mediului – mai bine să nu îi numim, oricum îi știe toată lumea - s-au comportat, promovând proiecte în contradiție totală cu principiile protecției mediului. De fapt, sub ministeriatul ultimului ministru al mediului dinainte de alegeri s-a derulat proiectul cu zonele de protecție strictă, iar în discuțiile cu comunitățile locale reprezentanții ministerului fie că au lipsit, fie că au ținut partea primarilor revoltați din județe ca Maramureș sau Gorj, județe cunoscute tocmai prin delictele de mediu care se întind de la comunități locale până la vârful piramidei politice.
Sa revenim la schimbarea paradigmei. Nu va merge. Comunitățile locale au dovedit în mod clar că de cele mai multe ori nu le pasă de protecția mediului. De la tăierile ilegale din arii protejate, documentate lunar (și cam degeaba de oameni inimoși care uneori își riscă viața) până la suprapășunarea cu efective mari de oi și capre pe toata perioada anului acolo unde este posibil (un exemplu, în Dobrogea, în anii 1950 încă mai existau zone întinse cu pajiști cu Stipa – colilie pentru cei care nu au studii de specialitate, plantă care indică o stare bună de conservare. Acum, au dispărut. Oare de ce?). Zone ca cea din zonele Stejaru, Războieni din județul Tulcea și nu numai, unde vara practic nu prea mai există iarbă nu numai din cauza secetei dar și din cauza numărului prea mare de oi, sunt un exemplu clar ce se întâmplă când comunitatea locală alege profitul cu orice preț. Sau, cazurile în care anumite comunități locale au hotărât că e normal să defrișeze total (și ilegal) Muntele Groapele din Munții Iezer – Păpușa....Exemplele pot continua.
S-ar putea să spună unii că sunt cazuri izolate. Nu sunt. Este o simptomă a unei societăți care nu înțelege valoarea naturii. Ce servicii ecosistemice? Ce or fi acelea? Nu ne interesează... Natura 2000 – este o greșeală, și impresia asta o găsești peste tot, dacă întrebi – de la pescari de pe litoral sau din Deltă până la oieri din Făgăraș.
Iar comunitatea academică nu a știut să se facă înțeleasă. Avem specialiști buni în domeniul mediului, biologi, ecologi, experți de mediu, care își cunosc meseria și o fac cu simțul răspunderii. Insă când te lovești de luări de poziție de genul celor promovate d eunii stakeholderi pentru care nu există nici o relevanță în dovezile științifice care atestă că într-o zonă există habitate sensibile care trebuie protejate pentru că aceasta este legislația europeană și preferă punctul de vedere al unor habarnamiști în ale mediului care într-o altă perioadă istorică ar fi fost activiști de bază ai unui partid care s-a facut vinovat de greșeli enorme privind mediul.
Specialiștii ar trebui să explice mai mult aceste aspecte și aici vina vine dintr-un sistem de învățământ în care științele biologice au pierdut din ce în ce mai mult teren (în anii 1970 manualele de biologie erau mult mai bine scrise și mult mai ușor de înțeles decât ce avem acum). Iar o societate – umană de data aceasta – care s-a îndepărtat mult de natură tinde să nu poată înțelege de ce e nevoie să păstreze ceva. Cum adică, să ne împiedicăm de niște gândaci, scoici, broaște, șerpi, când putem câștiga bani din niște proiecte de hidrocentrale (falimentare sub raport energetic), din extinderea unor zone rezidențiale, din exploatarea la sânge a unor lacuri? Că acele specii sunt protejate la nivel internațional, că unele dintre ele au dispărut din alte state, că există metode ca să poată supraviețui și bietele viețuitoare și să prospere și comunitățile locale – asta nu prea contează.
Si, când auzi persoane care fac parte din elita academică ce recunosc fără jenă că au braconat urs, sau își fac mari griji pentru peștele din Deltă și nu numai pentru ca s-au înmulțit cormoranii și pelicanii (și ar trebui luate măsuri, probabil ca acelea din vremea când în Deltă se împușca tot ce era pasăre acvatică, pentru că periclita producția de pește. Da, tovarăși.) sau nu își fac griji când promovează introducerea de specii invazive de pești, scoici, arbori în habitate naturale, ce mai poți zice?
Si, ce e deconcertant este altceva. Dacă citești cuvântul lui Emil Racoviță, din 1928 (acum aproape 100 de ani !!!), la Primul Congres al Naturaliștilor din România sau expunerea profesorului Alexandru Borza la același congres, constați ca nu s-a schimbat mare lucru în modul în care societatea românească privea problemele de protecție a naturii (cum se spunea atunci) sau a conservării biodiversității (cum îi spunem acum).
Concluzia finală – Nu, nu va merge cu schimbarea paradigmei. Tot proiectul va eșua lamentabil, și asta din cauza ingerințelor economice în politică și din ignorarea dovezilor științifice. Sper să greșesc, dar luminița de la capătul tunelului s-a cam stins. Stinsă de exact aceia care ar fi trebuit să implementeze proiectul după ce li s-au livrat toate datele științifice.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a transmis astăzi în avizare interministerială proiectul de Ordonanță care reglementează zonele prioritare pentru biodiversitate, act normativ care reprezintă un jalon asumat de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Rom...
