17/07/2026
IN MEMORIAM
Prof. univ. dr. Maria Vulișici Alexandrescu (1940–2026)
— Membru fondator și magistru de excepție al Facultății de Litere din Oradea —
Comunitatea academică a Universității din Oradea își exprimă adânca tristețe și profundul regret la trecerea în veșnicie a doamnei prof. univ. dr. Maria Vulișici Alexandrescu, personalitate tutelară a filologiei bihorene, membru fondator al Facultății de Litere și un dascăl strălucit care a modelat destinul spiritual și profesional a zeci de generații de studenți.
Născută la 27 iulie 1940 în localitatea Bocșa, județul Sălaj, doamna Maria Vulișici Alexandrescu a absolvit în anul 1963 prestigioasa Facultate de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Repartizată în același an la Oradea, a devenit parte integrantă din însuși nucleul învățământului superior local, începându-și activitatea ca preparator universitar la proaspăt înființatul Institut Pedagogic de 3 ani.
Timp de peste patru decenii, parcursul său profesional s-a confundat cu istoria, frământările, rezistența și renașterea filologiei orădene. A urcat cu demnitate și rigoare fiecare treaptă a ierarhiei universitare: preparator, asistent, lector, conferențiar și, din 1997, profesor universitar titular în cadrul Facultății de Litere a Universității din Oradea. Chiar și după pensionare, devotamentul său neobosit a determinat-o să rămână la catedră ca profesor asociat, continuând să ofere din lumina cunoașterii sale.
Atunci când, sub dictatura comunistă, Facultatea de Filologie din Oradea a fost desființată abuziv, doamna profesor a continuat să-și exercite cu aceeași dăruire vocația de dascăl ca profesor titular la Liceul Industrial „Sinteza” (1987–1990). Imediat după Revoluție, în anul 1990, dumneaei s-a numărat printre artizanii principali ai reînființării Facultății de Litere din cadrul Universității orădene, luptând pentru reconstrucția unei catedre de elită și redarea demnității studiilor umaniste în spațiul crișean.
Ca dascăl, a fost o prezență impunătoare, dar de o blândețe infinită, predând cursuri fundamentale de „Limba română contemporană” (Morfologie și Sintaxă), „Morfosintaxa adjectivului” (curs opțional), „Sintaxa transformațională” (curs special), „Istoria limbii române”, „Dialectologie” sau „Lingvistică generală și comparată”. A coordonat peste 100 de lucrări de licență, a îndrumat lucrări pentru obținerea gradelor didactice, a condus cercuri științifice studențești și a fost un neobosit sprijin pentru tinerii asistenți și profesori în devenire. În semn de recunoaștere a meritelor sale excepționale, a fost distinsă încă din anul 1980 cu titlul de „lector universitar evidențiat”.
Pe plan științific, prof. univ. dr. Maria Vulișici Alexandrescu a fost un cercetător de o rigoare exemplară. Teza sa de doctorat, „Complementul indirect și propoziția corespunzătoare”, susținută în 1976 la Universitatea „Babeș-Bolyai” sub coordonarea marelui lingvist Romulus Todoran, rămâne o lucrare de referință în domeniu. A publicat volume esențiale pentru studiul limbii române, printre care „Sintaxa propoziției” (Editura Facla, Timișoara, 1977, în colaborare) și „Sintaxa limbii române” (Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1995). Semnătura dumneaei se regăsește pe mai bine de 140 de studii și articole de specialitate. A fost citată de nume mari ale lingvisticii românești precum Gabriela Pană Dindelegan, Sabina Teiuș, Suzana Carmen Dumitrescu, Iorgu Iordan, Ion Coteanu, C. Dimitriu, G.G. Neamțu sau Ion Gheție, fiind o voce respectată în comisiile de doctorat și în consiliul de conducere al Academiei de Literatură și Artă (ARA).
Dincolo de amfiteatrele universitare, doamna profesor și-a făcut din cultivarea limbii române o datorie de onoare față de comunitatea largă. Timp de peste două decenii (1971–1994), cititorii ziarului local Crișana au beneficiat de erudiția și dragostea sa pentru limba maternă prin intermediul rubricii săptămânale „Cum vorbim, cm scriem” – un veritabil ghid de igienă lingvistică destinat publicului larg. De asemenea, a susținut rubrici lunare în revista de cultură „Unu” și a făcut parte din colectivul redacțional al revistei „Aurora”.
O doamnă de o distincție aparte, de o înaltă ținută morală, academică și sufletească, prof. univ. dr. Maria Vulișici Alexandrescu lasă în urmă nu doar cărți și studii fundamentale, ci o moștenire vie: nenumărați profesori de limba română pe care i-a format cu dragoste și rigoare.
În amintirea unui frumos curs opțional pe care l-a ținut în fața studenților filologi atâția ani, reiterăm o poezie dragă dumneaei, din a cărei interpretare a știut să facă un adevărat exercițiu de stil, de precizie științifică și sensibilitate deopotrivă:
„Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
fi-va capătul de cale.
Să mă-mpace cu sfîrșitul
cîntă-n vatră greierușa:
Mai ușoară ca viața
e cenușa, e cenușa.”
(Lucian Blaga, „Greierușa”)
Universitatea din Oradea și Facultatea de Litere îi aduc un pios omagiu celei care a fost un stâlp de rezistență al culturii și al educației noastre. Transmitem cele mai sincere și profunde condoleanțe familiei îndurerate — copiilor săi, Maria-Ioana (cadru didactic la Facultatea de Litere din Oradea) și Mihnea-Ioan, pe care i-a călăuzit cu aceeași dragoste necondiționată.
Drum lin spre lumină, doamnă Profesor! Dumnezeu să vă odihnească în pace!
